Săptămâna
trecută am fost italieni. Un grup de vreo 20 de oameni așa. Ne-am jucat de-a
bătutele și de-a plimbatul prin micul orășel. Ne-a prefăcut că n-avem griji și
frici și neajunsuri și ne-am ajuns noi nouă.
Am plecat prea
tărziu, ne-am îmbătat și revenit de vreo 2 ori pe drum, am stat 8 ore degeaba
în frig și vânt, dar după două zile jumate am văzut răsăritul Romei. Ei, și de
aici începe distracția, pe care e mai înțelept s-o las acolo, căci ce se
întâmplă în Roma, rămâne în Roma.
Șmecheria
e că am găsit niște oameni. Apoi am pierdut. O zi. Pe străzile cu soare și
tarabe și terase. Cică am și vizitat câte ceva. Dar nu știu, eu nu-s de aici.
Totuși înainte
de asta, am chinuit o trezire și am mâncat în grabă, un cașcaval tare bun dar
care încă nu se compară cu cel de care povesteam acu ceva vreme, și am fugit la
minunea pentru care am mers de fapt. Ca să stăm și să ne fumăm timpul, apoi să
ne bronzăm spre disperarea unor brânzeturi care încă strâmbă din nas, ba să ne
mai și ardem și să dăm cu cremă toată seara. Apoi să ne etalăm puțin pe
aceleași străzi cu soare și tarabe, după care să mâncăm o chestie prăjită și
deloc bună, alături de prea multe ape furate de ici și colo.
Iar pentru că serile cu omleta din
dotare și mujdeiul agitat exagerat de mult nu ar putea fi uitate, le voi
menționa fugar, ca într-o cronică de excursie ce se respectă : au fost niște
seri cu omletă și mujdei.
Și
apoi au fost oamenii. Oamenii care îmi plac mie mult. Oameni noi și faini.
Oameni de la care parcă nu te aștepți să aibă povești și dureri și neajunsuri.
Oameni care îți par al naibii de liberi. Par. Oameni care au grijă chiar dacă
te știu de-o zi. Alții cu care poți să faci mișto până ajungi să-ți meriți
tronul din Iad. Oameni despre care nu știi mai nimic, pentru că au fost
distrași de aburi...de căldură, de alcool, de ce-o fi. Dar tot vrei să-i mai vezi.
Oameni pe care i-ai revăzut și de care în sfârșit nu mai ti-e rușine. Oameni pe
care aproape că-i vezi prea des. Oameni cărora le datorezi pachete de țigări și
înghețate și cafele. În principiu... oameni.
Unii oameni
chiar îs faini.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu