luni, 8 decembrie 2014

DE PE LA CONCURSURI ADUNATE

Concursurile școlare mi se par inutile. Nu cred că cifra unu din dreptul numelui tău, de pe un tabel ștampilat de minister te face mai deștept sau mai talentat. Nu văd rostul irosirii a trei ore, într-o sală de oameni care se uită urât și strâmbă din gură dacă mai ceri o foaie.
         Iar eu, fire care se vrea rebelă și independentă, nu am de gând să mă plafonez de convențiile ce gâdilă orgolii de profesoare. Am spus și mă repet, afirmând că nu mă voi cizela sau cenzura de dragul niciunei diplome pe care nu dau doi bani. Consider că valoarea cuiva nu are nimic de-a face cu o hârțoagă. Așadar …
         „Era pe vremea când colindele răsună, iar cerul se chinuie să stoarcă niște fulgi obosiți. Acum doi ani. Eram mică și n-aveam habar cu ce se mănâncă eroismul. Auzisem eu de ceva Feți-Frumoși care salvează prințese din turnuri ferecate, dar am ajuns la concluzia că prinții secolului XXI au rămas blocați prin ceva copaci. Asta până când am găsit explicația. Se numea Exerciții de echilibru, avea puțin peste 400 de pagini și îi aparținea lui Chirilă. Daaa, ăla cu 18 anii lui.
         Începutul a fost greoi, până m-am obișnuit cu ea, până s-a obișnuit cu mine, dar în final am devenit de nedespărțit. Dimineața exerciții, seara de echilibru, iar la duș adevărate colocvii cu demonii mei. Și ne pierdeam în discuții, și factura la apă creștea din ce în ce mai mult. „Scrisoare către Făt-Frumos” a fost, însă, cea mai dezbătută scriere. Refuzam eu să înțeleg de ce personajul nu are cal alb și mai ales, de ce a plecat?
         Demonii m-au lămurit. Fiecare e propriul său erou. Avem în noi un aeroport de pe care vin și pleacă vise, iar căpitanul suntem fiecare dintre noi. De aceea, rușinat de neputința lui, protagonistul basmelor a plecat.
         Mai trimite câte un mesager, să ne verifice câteodată. Crede că suntem fraieri și îi ducem dorul. Ei bine, Făt-Frumos mai și greșește!”
         Da, este o compunere pe care am scris-o la un concurs. Pe foaia de examen. Șoc și panică!!! Cum mi-am permis? Simplu și cu plăcere. Fără corecturi și ciorne. Pentru că eu nu corectez ce scriu. Mi se pare că mereu prima încercare e cea mai bună, orice adăugări fiind aiurea.
         Bineînțeles că am fost depunctată drastic. Cum altfel? Păi stimatele doamne profesoare nu sunt pregătite să accepte orice iese din tiparele pe care le predau iar și iar până la plictis. SPLEEN, ca să fiu în ton cu programa.
         Ei lasă, rămân eu cu prostiile mele despre care măcar știu că sunt originale și îmi cedez locul celor ce pot fi stăpâniți de vorba profei. Eu nu mă încadrez, fapt pentru care, ceea ce scriu eu nu este „gustat” de toată lumea. Nașpa. Mie îmi place. Și aș putea afirma, cu certitudine chiar, că mai sunt câțiva care se bucură de ce scriu.                                                                             

   V-am pupat!

Un comentariu:

  1. DA SI EU SUNT PRINTRE CEI CE SE BUCURA CHIR DACA TU NU AI TIMP PENTRU UN BATRIN DEPASIT,CARE A PUS O LOPATICA...DE..CEVA... IN CURAJUL TAU DE A FI ASA CUM ESTI.....

    RăspundețiȘtergere