B1028

          Cu toţii avem un asteroid pe care odată şi odată ne vom adăposti sufletul de toate relele care l-au transformat. Entitatea mistică dinăuntrul nostru care a trecut prin schimbări radicale datorită tentaţiilor cărora nu le-am putut spune nu. Ţine într-o totală şi covârşitoare măsură de noi să îi dăm forma potrivită şi să îl facem unic şi singular, exact cum suntem noi ca indivizi.
          Poate fi simplu şi lipsit de detalii captivante. Poate fi un balon, sau un nasture. Două brăţări care au fost îmbibate cu felurite parfumuri şi lacrimi. De asemenea, îl putem împopoţiona cu decoraţiuni sclipitoare care să fure ochii de la adevărata lui esenţă. Pentru a ne camufla fricile, pentru a ne înfrumuseţa defectele pe care alţii le iubesc enorm. Putem apela la dedublare ca ultimă formă de salvare şi la personalitatea pe care atâta vreme am ascuns-o. Putem să ne atribuim etichete eronate doar pentru a ademeni curioşi.
Pot fi braţe mult iubite care odată, într-o zi de 14, în mai multe zile de 14 ne-au ţinut strâns promiţând că nu ne vor da drumul. Sunt mâini care ne-au zămislit inimile, ochii care ne-au binecuvântat somnul atâtea nopţi, vocea pentru care ai trece prin ploaie şi vânt.
          Şi chiar dacă ’’a fost observat o singură dată cu telescopul’’ într-un an oarecare, de pe un acoperiş oarecare, are o însemnătate deosebită. E o stea : deşi nu se vede mereu, prezenţa ei e de necontestat şi în mod cert la locul ei. Din umbră dă impulsuri şi împinge spre cele mai intense şi nemiloase fantezii. Este cafeaua din dimineaţa de iarnă care te trezeşte la realitate, este aroma din lift, cu o uşoară tentă de lojă de teatru, este balta în care calci dimineaţă de dimineaţă pentru că, aparent, ai lucruri mai bune de făcut decât să ai grijă de tine. Este conştientizarea faptului că-i mai puţin importantă grija faţă de propria persoană, şi net superioară neliniştea raportată la suflete îndrăgite. E bucuria tâmpă a momentului în care renunţi. La ciocolata pentru care nu ţi-au rămas bani, la tricoul pe care l-ai adorat dar ţi-a rămas mic, la omul care îţi spunea poveşti dar s-a stins visând la cavalerii pe care ţi i-a promis, la sufletul pereche care a ales calea opusă.
          E un asteroid. 
          Un corp ceresc mai mic decât o planetă, dar mai mare ca un meteorit şi nu-i cometă! 
          Un corp ceresc mai mic decât o iubire, dar mai mare ca un ţipăt şi nu-i vis!