CRĂCIUNISME

         25 decembrie. Puțin după ora 22. Mi-au plecat musafirii, am lăsat pe mâine restul de povești și m-am retras într-o cană de ceai care n-are nici o treabă cu sezonul. Foarte bine! Mă cam enervează luminițele din brad. Am început să scriu fără să am vreun scop anume.

         Cred că pot totuși să povestesc ce înseamnă Crăciunul pentru mine. Și contrar a ceea ce crede toată lumea, nu mă voi lega de scrierile care au aceeași tematică. Ce-i drept, m-am ferit de ele ca dracu’ de tămâie tocmai știind că voi dori să fiu subiectivă când îmi prezint părerea.

         Scroll-uind pe facebook, îmi dau seama că, spre deosebire de majoritatea prietenilor mei, nu am simțit nevoia să postez update-uri la minut despre ce am primit și cum mi-am decorat bradul. S-o spun pe aia dreaptă nici nu îmi amintesc prea bine ce am primit.

         Știu doar că am văzut niște zâmbete sincere și niște aproape lacrimi de emoție pe care le așteptam demult. Apoi am mai primit vreo trei îmbrățișări de la oameni despre care nici nu știam ce dragi mi-s. Am fost rereregăsită de oameni faini cărora am uitat că le duc dorul și am mulțumit sincer celor ce mi-au urat fel de fel de sărbători; frumoase, fericite, binecuvântate.

         Apoi mai știu că am împachetat cadouri până în ultima clipă, pentru că mi se pare mult prea plictisitor să le primești în pungi. Și le-am împachetat cu drag și bucurie știind cât vor plăcea. Știu și că azi nu a durut și nu a lipsit absolut nimic. Azi nu m-a uitat nimeni, și chiar dacă m-a uitat am avut eu grijă. Azi nu am uitat pe nimeni, și nu, nu o să îmi cer iertare pentru că am omis pe cineva. Cei importanți sunt fix la locul lor.

Azi nu am fost supărată, azi nu am plâns, azi am fost un ghem de potențial fericit și împlinit că deși nu se aștepta, a simțit un Crăciun la care nu mai spera de când a dispărut aroma zăpezii din cartier.

         Azi știu că a fost o zi faină de tot și nici măcar beculețe astea psihedelice nu pot să strice bucuria tâmpă ce mă încearcă fără vreo explicație anume. Știam eu că iubesc sărbătoarea, dar nu am crezut nici în ruptul capului că oamenii mari au dreptate și lucrurile pot fi îndreptate prin așa-zisele miracole de Crăciun.

         Era evident că mă voi lega și de sărbătoarea asta, nu?