OAMENI FRUMOȘI

         Am cunoscut mulți oameni frumoși. Pe unii i-am văzut crescând și crescându-mă. Altora le-am simțit doar parfumul în trecere, iar pe alții i-am uitat printre emoții și frici.

         Am întâlnit niște femei frumoase din cale-afară. Femei care te hipnotizează și nu-ți mai poți lua ochii de la ele. Frumoase din toate punctele de vedere și chiar perfecte. Fără vârstă, fără trăsături scrise în tipare, fără clișee blonde sau picioare kilometrice. Sunt femeile de care ai nevoie în exact momentul în care le remarci. Nu sunt peste tot, dar nici puține nu-s. Exact cât trebuie. Probabil asta le și definește, doza perfectă din tot ce e nevoie. Nu îți sar în ochi, tocmai pentru că știu atâtea lucruri pe care nu au habar că le știu. Iar nevoia de a străluci e departe de existența lor. Trebuie doar să înveți să le vezi și apoi să le deosebești. Iar de aici depinde doar de ce vrei să vezi, ce cauți și ce aștepți. Oricum, ele stau pasive, fără să deranjeze pe nimeni, așteptând să fie găsite. N-ai cum să nu le vezi în mulțime, tocmai pentru că sunt atât de diferite încât nu știu să se ascundă decât în fața ochilor tăi.

         Am cunoscut bărbați frumoși. Bărbați curajoși cu simțul răspunderii care dărâmă orice etaloane și alte basme. Care nu țin să se bată cu cărămida în piept că au făcut aia și cealaltă. Au ei așa o lumină specială după care te plimbi amețit. Parcă ai avea tendința să îi alegi să-ți fie stăpâni, să te îmbeți cu parfumul lor, să-ți domine fiecare milimetru al sufletului și să-și facă de cap cu zeița ta intimă. Pentru totdeauna. Unică experiență, care se întâmplă mereu acum. Pentru că dacă găsești un om din ăsta, nu se mai termină niciodată. Chiar dacă nu-l mai simți. Efectul asupra ta a fost mult prea mare. Te redescoperi, te surprinzi pe tine, transformându-te neîncetat și treptat, devenind din ce în ce mai mult tu. Am avut o problemă cu bărbații încă de la început. Mi-am schimbat percepția.

         Oamenii frumoși există. Trebuie crezut că există, iar asta se face numai lăsând deoparte scepticismul, ca să ți se limpezească vederea și să-ți recapeți restul simțurilor, de care nici nu știai. Să poți deveni, la rândul tău un om frumos ca mai apoi să te ascunzi prin mulțime doar pentru că nu simți nici o nevoie de a ieși în evidență sau de a atrage priviri curioase. Procesul va fi lung și anevoios, dar va merita cum nu știu spune. Momentul acela în care ... Ei bine, cred că știm fiecare despre ce moment zic eu aici.

Vei auzi muzica în culori și în adiere, răcoare, mângâiere sau căldură. O să simți atingerile imposibil de descris în cuvinte, doar pentru că nu au fost încă rostite vreodată. Ai să visezi vise și arome ce rătăcesc demult în tine. Ai să reușești chiar să miroși culoarea 7.