marți, 1 iulie 2014

POSESIUNI



          Câteodată mă gândesc la câte lucruri am eu şi cât de puţin au unii. Nu pentru că m-ar face să mă simt mai deşteaptă sau mai talentată. Pentru simplul fapt că uneori trebuie să faci nişte calcule, să tragi linie şi să dai o fugă la cumpărături. Aşadar... ce am eu şi alţii n-au?
          Am un bagaj mai greu pe zi ce trece, plin cu vise şi amintiri. Am încredere în propriile decizii şi forţe. Am oameni faini lângă mine, pe care nu îi apreciez mereu cum ar trebui. Am o familie mică mică, câteodată dintr-un singur om, dar care îmi ajunge cum nu pot spune. Am socoteli neîncheiate cu trecutul, am speranţe pentru viitor şi bucurii prezente. Am o frică de câini pe care am reuşit să o înfrânez. Am nişte momente de imaturitate neruşinată. Am un zâmbet fermecător şi siguranţă în propria persoană. Am cea mai faină relaţie cu mama pe care cineva o poate visa. Şi nu, nu a fost întotdeauna aşa. Am curaj sa privesc oamenii în ochi. Am timp să scriu, să citesc şi să vorbesc cu soarele.
Am un dulap de haine pe care nu le port că nu-mi plac, dar mi-e totuşi milă să le dau. Am o cameră de zi în care nu bate niciodată soarele şi un dormitor în care mă pot trezi gâdilată de raze mai mereu. Am o grămadă de lucrări pe pereţi care înseamnă mult mai mult decât aş lăsa eu să se vadă. Am un proiect în derulare pe care l-am început de nevoie, dar l-am continuat cu drag. Am un alt proiect încă neînceput dar pe care îl aştept cu nerăbdare. Am ţigări. Câteodată şi alcoale. Am un parfum pe care nu-l sufăr. Am câteva parfumuri pe care le iubesc din tot sufletul.          Am locuri dragi, am locuri dragi pe care încă nici nu le-am văzut. Am prea puţine perechi de tenişi rupţi. Am o obsesie pentru ceai, rochii cu spatele gol, oameni, cercei şi Vama Veche.
Iar în exact acest moment am nişte lacrimi în colţurile ochilor, o cămaşă în carouri care se roagă de mine s-o las să se odihnescă puţin, pieptul plin de iubire şi 100 de pagini scrise, rescrise, corectate şi recorectate. Mai am şi un ceai. Pe care l-am uitat pe masă în bucătărie şi cred că deja s-a răcit.

Un comentariu:

  1. Iana, imi place tare mult tot ce ai tu, si mai mult imi place ca nu ai adus aminte deloc despre ce nu ai.Esti un om deosebit si minunat. Ma bucur tare mult sa stiu oameni ca tine.

    RăspundețiȘtergere