SEARĂ DE SEARĂ, STRĂINE

Te văd!

Te văd în fiecare seară.

Îţi arunci ghiozdanul pe fotoliul ăla negru din colţ şi dai muzica la maxim. E o evadare destul de rezonabilă, nu? Cred şi eu. După o zi naşpa şi câteva intrigi bine construite, e nevoie de un minut de fugă. Fugi de tot ce te-a bântuit până acum, deşi ştii cu o conştienţă uimitoare că după ce momentul trece, te întorci la aceleaşi griji.

Să ştii că îmi place tare mult nuanţa aia de gri pe care o ai pe peretele dinspre răsărit. Merge cu mobila albastră. Dar fotoliul ăla tot n-are ce căuta în ascunzătoarea ta. Şi de ce ai uşă din aia cu geam? Trebuie să fie tare greu să fii doar tu cu tine dacă tot vezi umbre perindându-se prin faţa ei. Da’ perdelele de ce sunt negre? Aaa, pentru umbră! Dar cum admiri soarele? Şi mărul din grădină. E aşa frumos jocul candid al razelor printre crengile uscate.

Acum te-ai aşezat la birou. Şi ai deschis laptopul.

Ah, te rog nu trage perdeaua că nu te mai văd. AŞA! Mulţumesc.

Ţi-ai aprins o ţigară!? De ce? Sunt destul de sigură că ai tăi nu ştiu că fumezi. N-ar trebui să rişti atât.

Bine, bine nu mai insist, fă cum vrei!

Ce-mi place piesa asta! ‚‚ţi-am dat un ineeeeeeeeeeeel’’ De ce asculţi melodii din astea? Sunt prea triste şi uite cât de frumos strălucesc stelele pentru tine. Hai priveşte puţin spre geam. Promit că-ţi va face bine. Nu vrei? Bine atunci...

Dar de ce o tot strigi pe mama ta? Ţi-e foame, aşa-i? Nu-i bai, stai liniştit că îţi aduce ea ceva. În jur de ora 21:00, aşa face în fiecare seară. Asta înseamnă că mai am vreo 10 minute să te privesc. Ce bine! Mă bucură să fiu lângă tine, chiar fără ştirea ta. Cred că ar trebui să îţi schimbi aşternuturile. Parcă a trecut o săptămână deja. Şi să nu uiţi să goleşti scrumiera! Ai tăi s-ar supăra să ştie că fumezi, nu îţi face bine deloc.

Cine vorbeşte...

Auzi, eu dacă aş fi în locul tău, m-aş duce zi de zi la plimbare. Stai într-o zonă atât de liniştită şi e păcat că te rezumi la traseul casă-staţia de bus. Ai o privelişte grozavă şi mai eşti şi la capătul oraşului. Nu te-ar deranja nimeni şi ai putea să-ţi aduni gândurile. Ce clişeu! Tipul cu căşti în urechi ce-şi ordonează gândurile singur pe drum. Aşa-mi place când râzi. Mi-e drag rău zâmbetul tău. Are ceva aparte. Ciudat cuvânt a-par-te. De ce nu spunem ’’disparte’’ sau ’’imparte’’ (pentru că seamănă prea mult cu ’’împarte’’, aşa-i?) Cred şi eu asta. Ce bine comunicăm noi!

Am să te las acum, mi-e cam frig la nas şi mi-au îngheţat şosetele în zăpadă. Promite-mi că vei ieşi să te plimbi! Poate ne mai vedem şi acolo. Pe curând, străine!