Ai încercat vreodată să te aşezi
invers în maşină? Să-ţi zdrobeşti pieptul de spătarul aspru al scaunului şi
călcâiele să lovească uşor bordul ori de câte ori se iveşte câte o curbă.
E o senzaţie nebună de nesiguranţă şi
iertare. Ca şi cum îţi încredinţezi în mod total iresponsabil viaţa unui joc
inventat pe moment şi unei plăceri infantile. Şi dacă ai curajul să priveşti în
spate, la toate lucrurile pe care le laşi în urmă găseşti şi izbăvirea de
păcate. Vezi drumul anevoios pe care, cu toate gropile şi urmele de paşi ce
ţi-au călcat prin suflet l-ai lăsat în urmă. Unele proaspete, de 32 de ori mai
adânci decât ar trebui să fie, lăsate de bocanci greoi care nu şi-au şters
mizeria la intrare, altele abia vizibile, parcă aparţinând unor balerini din
piele albă. Celelalte urme sunt şterse deja de vânturile ce ţi s-au jucat în
plete. Deşi ai cunoştinţă de prezenţa lor, încerci cu greu să-ţi îndrepţi
privirea spre partea încă virgină a existenţei tale, care aşteaptă cuminte să
fie brăzdată de emoţii şi simţăminte pe care nici tu nu le cunoşti încă.
La următoarea curbă îţi promiţi că te
vei aşeza firesc lângă şoferul în care ţi-au pus toată încrederea şi pe care încerci
să-l faci responsabil de toate nelegiurile comise. Îţi doreşti cu o poftă
nebună să te salveze centura de siguranţă şi vrei să apară curba aia odată.
Dar peisajul te fură, duhurile rele şi
ielele pun stăpânire pe tine şi se joacă prin părul tău oferindu-ţi mângâierea
de care aveai nevoie. Palma netedă, parfumată de ceva încă neîntâlnit îţi
dezmiardă ochii şi se joacă în părul tău cu o putere pe care nici tu nu o poţi
pricepe. Atingerea este atât de caldă, atât de plină de simţăminte fugare încât
te abandonezi ei şi i te oferi cu tot ce ai mai candid şi pur.
Şi vine curba, şi treci de ea, şi
şoferul nu te atenţioneaza iar pe când priveşti cu coada ochiului spre geamul
din faţă, drumul e drept, fără nici o curbă sau dâmb de pe care să te poţi
înălţa. Realizând cu stupoare că eşti total resposabilă de ceea ce faci de acum
înainte te întorci la geamul fumuriu prin care îţi vei privi drumul lăsat în
urmă şi pe care trebuie să îl pavezi cu cele mai bune intenţii şi cele mai
frumoase amintiri.
Nu vei reuşi, vei cădea, te vei lupta
şi te vei înfrupta din fructe oprite. Şi din nou nu vei fi mulţumit de ce ai
lăsat în urmă, şi din nou o vei lua de la capăt, şi din nou totul va căpăta noi
înţelesuri. Atingerile vor durea, privirile vor săpa adânc în tine iar romul nu
va avea niciodată acelaşi gust.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu