-
Ai fost fata în tricoul alb. Am fost zmeul tău.
-
Ai fost zmeul meu. Am fost fata în tricoul alb. A
ta fată.
Alb e cerul în dimineaţa în care ai încetat să mai exişti. Alb a fost
amurgul când ai uitat să mai exişti. Albe sunt lacrimile care îţi vor simţi
veşnic dorul. Alb e când nu mai doare. Alb e când nu-ţi mai pasă. Alb e
murmurul atât de enervant căruia îi simţi atât de mult lipsa. Alb e golul pe
care îl laşi în urma ta. Albe sunt buzele peste care au trecut atâtea şi atâtea
lacrimi şi sărutări.
Alb e putere. Ambiţie. Iubire. Alb e
blând. Cald şi drag. Alb e neantul nemărginirii tale în care iubesc să mă arunc
doar când vreau eu. Albă e taina pe care mi-e frică să o cunosc. Alb e curajul cu
care voi îmbrăţişa viaţa fie şi doar pentru o secundă. Alb e risc. Alb e
reuşită.
Albă e stăruinţa de a rămâne singurul
şi unicul exemplar al tău. Albe sunt paginile pătate de cerneala prea multor
dureri. Albe sunt certitudinile pe care le cauţi din nou şi din nou, ori de
câte ori cineva încearcă să-ţi dărâme castelul din cuburi. Albe sunt gândurile
ce te năpădesc. Imagini şi emoţii de nestăvilit.
Albă e nesiguranţa. E îndoială şi
chin. Albe sunt cuvintele cu care îţi strigi dorinţele, lacrimile pe care le
încredinţezi neajunsului. Zâmbetul drag pe care îl adresezi cuiva deşi înăuntru
se sparg şi se ciocnesc miliarde de simţăminte. De femeie, de copil, de
îndrăgostită şi jucătoare de iubiri. Albe sunt sclipirile din ochii tăi când
poţi să-ţi simţi visul luând proporţii şi crescând alături de tine ca un
copilaş pe care trebuie să-l îngrijeşti cu mare atenţie.
Alb e ceai. Ploaie. Vis. Cafea.
Ţigară. Nebunie. Dorinţă. Om. Copil. Moarte. Purgatoriu. Efemeritate. Alb e tot
ce nu ştii tu să-mi spui. E spaţiul pe care îl pot delimita cu degetele. Cel ce
arată cât te-ai schimbat de când ţi-am strivit buzele, de ţi-a sângerat
sufletul, într-o sărutare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu