Salut! Sunt eu, o adolescentă. Numele meu
nu e important, pentru că nu va dăinui peste veacuri, şi nici nu va revoluţiona
vreo industrie. Numele meu are doar o rugăminte, şi milioane de întrebări.
Nu ne lăsaţi! Nu ne abandonaţi destinele
în mijlocul pustiului şi nu ne prăbuşiţi şansele. Poate voi aţi pierdut. Poate
oportunităţile vieţilor voastre s-au spulberat, dar nu le lăsaţi şi pe ale
noastre. Aveti datoria de a ne purta de grijă. Suntem cea mai vulnerabilă şi
osândită generaţie. Am fost folosiţi ca să se găsească cea mai bună metodă de
evaluare, şi pe noi ne-a prins bacul schimbat. Îngrijiţi-ne puţin sufletele.
Voi v-aţi pierdut. Cu noi ce faceţi? Ce
faceţi cu ţara asta moartă? Cui lăsaţi moştenire bogăţiile cerului şi secretele
copacilor? Aveţi responsabilitatea destinelor noastre. Nu ne aruncaţi în spate
viitorul, că o să-l rătăcim undeva între noapte şi zi. Şi atunci va trebui să
ne construim fiecare un soare. Să-l îngrijim şi să-l creştem mare, ca să ne
spună unde ne găsim viitorul.
Vedeţi voi, ar fi prea greu. Să îi învăţăm
dorinţele şi să îi respectăm plăcerile. Să ştim că va apărea pe la 4 după
amiaza, şi să ne amintim să fim mereu fericiţi pe la 3. Să ştim că dacă îl
gâdilăm ne va zâmbi şi va creşte puţin mai mult. Şi dacă fie şi pentru o zi, am
uita de soarele nostru leneş, ne vom fi înecat soarta în oceanul uitării.
Aşa că nu ne uitaţi, nu ne părăsiţi.
Salvaţi-ne, salvaţi-vă. Ieşiţi în stradă şi strigaţi-vă demnitatea! Scrieţi pe
toate gardurile că vreţi mai mult. Şi când momentul va veni, oh, dar când va
veni, veţi fi atât de plini de bucurie si gratitudine, încât nici o rană de
demult nu va mai ustura şi toate jignirile neiertate vor înceta să doară.
Luptaţi pentru noi, căci recunoscători
fiind, vom lupta la rândul nostru. Pentru voi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu