marți, 4 noiembrie 2014

NEMEROVSCHI DE TREI ZILE



          Foarte mişto nume, mi-am zis. Asta era acu vreo 3 ani când am auzit prima dată de tanti asta. Aveam nişte prietene tare dubioase pe atunci, cu care nu prea înţeleg de ce m-am înhăitat. N-aveam nimic în comun dar vorbeam şi ne credeam ’BFF’. În fine, nu asta e important. Am auzit că ar scrie cel puţin interesant.
          Acu o săptămână a venit mama la mine foarte încântată de ceva ofertă primită cum că poţi comanda cărţi cu 50% reducere de pe ceva site. Şi am zis ’’hai să!’’. Neştiind ce să-mi aleg, nici nu cred că e vreodată uşor să alegi dintr-o librărie online care are absolut orice vrei, mi-am amintit de Nemerovschi şi ale ei romane pentru adolescenţi şi am decis să-i dau o şansă. O şansă numită ’nymphette_dark99’ ce m-a costat doar vreo douăj de lei.
          A ajuns coletul într-o zi de vineri. Cu câteva ore înainte să plec la o aniversare (La mulţi ani, din nou, Cristina!). Am răsfoit cartea curioasă ignorând aproape miserupist restul pachetului. Prima pagină. Versuri din Green Day. A doua pagină, capitolul 1. Apelative la adresa maică-sii, referinţe la marele 89 „revoluţia pulii”. Ah, bun, încă una care zice că dacă trânteşte o înjurătură ademeneşte mai mulţi curioşi. Mai răsfoiesc, mai găsesc mădulare. Sună telefonul, plec la aniversare, apoi în oraş. Gândul îmi rămâne la Nemerovschi.
          Curiozitatea nu se putea abţine, nenorocita, credea că mă poate atrage. Ei na! Am luat cartea în dimineaţa încercănată şi am topit prima sută de pagini. Nimic spectaculos. O copilă de 13 ani care se poartă de parcă ar avea 19, care face sex, care se îmbracă indecent. Chestii comune. Vezi peste tot aşa ceva. Bun... Mai încercăm. Aflu că asta mică trebuie să ajungă din Braşov la Bucureşti la majoratul iubitului ei. Şi ioi şi vai Doamne, ce aventuri până acolo. A scos un ochi, a ucis un cocalar, a răpit un handicapat şi s-a împrietenit cu o actriţă fără nume.
          Ajunge domnişoara în Bucureşti, cumpără un căţel frumos de tot, cel puţin aşa susţin personajele principale, şi totul se termină cu un grup de copii beţi în Vamă.
          Speram la mai mult. Pur şi simplu numele o recomanda. Ne-me-rov-schi. Sună puternic şi înţelept. Sună a femeie care poate să atingă sufletele cititorilor. Iar cartea era pe cale să se termine. Am găsit ceva-ul. Nişte gânduri aparţinând eroinei care rememorează violul la care a fost supusă acum doi ani. Viol uşor forţat, uşor stupid, ce-i drept, relatat de o copilă. Şi asta ni, eroina, zice pe la pagina 319 (din 319), asumându-şi ultima şansă pe care i-am acordat-o, că „O să fie cea mai tare zi din viaţa noastră. O SĂ FIE. Mâine. Vai cum poate să sune. Mâine.
          Adică întreg romanul, literatura asta de boudoire care mi-a omorât trei zile e despre o tristă care face tâmpenii doar de teama că MÂINE nu va mai exista şi nu se poate să dispară înainte să fie sigură că le-a încercat pe toate.
          Nu credeam să-mi placă. Nici acum nu sunt sigură. Au fost, trebuie să recunosc, câteva pasaje la care am zâmbit, altele la care am râs. Am râs pentru că mi s-au părut stupide. Am râs pentru că mi s-a părut că umorul negru e chiar bun. În schimb n-am lăcrimat, n-am empatizat cu personajul, n-am strâmbat din gură citind cele 5 pagini în care explică ce plăcere îi provoacă şiroaiele de sânge ce se prelingeau pe pieptul cocalarului.
          În continuare mi se pare o carte pentru domnişoare ce caută atenţie, un fel de ghid despre cum să fii cea mai tare făcând numai tâmpenii.
          Ah! Mai avea o vorbă copila, dar mi-e lene să caut acum citatul. Cică oamenii trebuie să înveţe să trăiască pentru ei şi să se facă fericiţi. Că ar fi datoria fiecăruia să-şi împlinească visele şi să nu se lase tras înapoi sau corupt de turmă. Hai, că aici sunt de acord! În rest, roman la juma de preţ şi absolut nimic mai mult.

„Mâine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu