OMUL NEGRU

Cu toţii l-am întâlnit. Monstrul din copilărie de care ne ascundeam pe sub pături. Portretizat, construit din vene dilatate şi muşchi, mai real decât orice altceva. Poate fi întâlnit pe o bancă într-un parc cu fântână arteziană sau în vreun club, încercând să cucerească orice posedă sâni şi o faţă drăguţică. E îmbrăcat în negru, sau alb, sau roşu. Şi mereu are un zâmbet ce te distrage de la afişarea dorinţelor sale. De obicei se luptă cu demonii săi. Fantasmagoriile pe care le-a luat ca bagaj din copilărie. O amintire dureroasă când o mână greoaie a fost ridicată ameninţător aspra mamei şi el, ca prunc inocent a fost nevoit să salveze ce iubeşte. De atunci şi-a promis că nu se va mai ataşa de nimic şi de aia este cunoscut ca omul negru acum. Pentru că din lipsă de sentimente a devenit o umbră. E omul care are o groază de întrebări pe care nu ştie cum să le pună. Cel care caută răspunsuri în fiecare individ singular cu care interacţionează. Şi ştie cu o precizie matematică ce vrea celălalt, ce gândeşte şi ce îi murmură inima, doar că alege să tacă şi să se bucure de puterea pe care şi-a lucrat-o atât. Ca şi oameni, suntem îngrozitor de lacomi şi vrem să avem totul numai pentru noi. Sa stăpânim asupra unui spectru cât mai divers şi să reuşim orice prostie ne propunem. El ştie cel mai bine cum să obţină ceva. Deşi undeva adânc în el are deopotrivă cunoştinţă de păcat şi de mântuire, s-a crescut singur şi a învăţat să privească viaţa exact aşa cum îi este dată. Şi s-ar putea să îl găseşti într-o cameră de cămin cu privirea priponită în tavan meditând adânc la neajunsurile şi eşecurile de care a avut parte. Dar e responsabil! Îşi asumă orice acţiune fie ea gândită şi programată îndelung, fie spontană şi aparent greşită în secunda imediat următoare. E în stare să ia asupra-i orice vină, chiar dacă nu îi aparţine întru totul. Posesivitatea de care dă dovadă când îşi alege victimele o foloseşte şi în a proteja. Dacă ai norocul să îţi încrucişezi paşii cu ai lui, fii pregătit pentru confruntarea vieţii tale. Să fii convins că va lăsa o urmă vizibilă în tine şi va schimba câte ceva pe ici, pe colo. Fiindcă poate deveni ceva deosebit de important în existenţa ta. Aparent e doar un puştan trecut de vârsta copilăriei dar în esenţă, poartă cunoştinţe şi amintiri din altă viaţă iar sufletul îi e bătrân şi obosit. Cu chipul brăzdat de un dor pe care nu îl poate stăpâni, cu zâmbetul atât de copilăros, cu parfumul şi gesturile lui. Şi mai are şi o gândire ce se schimbă de cinşpe ori pe zi şi nişte ochi de o culoare nedefinită, ce te conduc spre cele mai întunecate gânduri si fanteziile-i fără sens. Sub acele haine negre, de piele, mereu se va ascunde trupul unui copil la fel de nevinovat ca şi visele sale. Atitudinea şi comportamentul lui denotă indiferenţă şi răutate, însă mai presus de toate, are un suflet într-o totală antiteză cu tot ce înseamnă el. Pentru că zâmbeşte când vede un copil mic cum râde, pentru că îşi mai ghidează privirea spre vechi iubiri, pentru că mereu va nega cu înverşunare orice implică simţire. Ai putea avea impresia că lumea îi este încă un abis necunoscut, şi poate te vei speria de privirea lui tăioasă, dar dacă priveşti adânc în ochii lui, vei găsi oceanul sclipind.